Pentru ca nu am trait in cea perioada, nu l-am vazut jucand, nu am simtit cu adevarat fotbalul lui Nicolae Dobrin, noi cei tineri nu putem vorbi despre el decat din povestiri si din cateva imagini din meciurile importante ale carierei lui de fotbalist.
Aceste povestiri descriu un model ce trebuie urmat... pentru ca atat ca om si mai ales ca fotbalist a fost un zeu. Placerea de a juca fotbal era impresionanta la Nicolae Dobrin. Indiferent de adversar, scor sau miza meciului "gascanul" juca pentru spectacol, pentru frumusetea jocului, fiind in acelasi timp si eficient. "Dobrin a surclasat acest jos si s-a asezat intr-o zona intangibila: dincolo de chin, scor, faulturi si efort." Stadioanle erau pline acolo unde juca Dobrin si niciodata nu a dezamagit suporterii. Un mare antrenor german ale celor vremuri spunea: "Cunosc doar doi stapani ai balonului Pele si Dobrin".
Placerea de a juca a disparul in fotbalul de azi si de aceea cred ca nu voi apuca sa vad vreodata un "Nicolae Dobrin"... asa cum il stiu de la cei care s-au bucurat de spectacolul oferit de el si care acum il plang si el regreta...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
mare fotbalist...poate cel mai mare pe care l-a dat romania vreodata...asta este viatza merge inainte...vin si altii din spate destul de buni
Trimiteți un comentariu